Chiar aşa e

Chiar nimeni nu a înțeles ce s-a întâmplat cu adevărat? Băsescu iubește copiii. Și cum toți copiii iubesc magia, în momentul în care Băsescu l-a văzut pe puștiulică pe lângă scenă s-a aplecat către el pentru a-i demonstra faimoasa scamatorie prin care scoate o monedă strălucitoare de după urechea dreaptă a copilului. Asta este tot ce s-a întâmplat. Atât și nimic mai mult.

De multă vreme unii şi alţii au susţinut că sistemul politic actual nu este eficient. Pe ici pe colo au început să se facă unele modificări. Ceea ce politicienii nu au înţeles este că schimbările în sistem nu se fac prin peticire; schimbările se fac în întreg sistemul, ţinând seama de relaţiile dintre componentele acestuia.

Ce am făcut până acum?

Am separat prezidenţialele de parlamentare, pentru a elimina personalizarea excesivă a parlamentarelor. Idee bună în principiu, însă am descoperit că singurul efect real al acestei schimbări a fost unul negativ: imediat ce s-au terminat alegerile parlamentare a început, neoficial, campania pentru prezidenţiale, principala cauză a crizei politice actuale.

Am trecut pe un aşa zis sistem de vot uninominal. Trec peste aberaţia la care s-a ajuns. Trec şi peste mişcarea dubioasă înspre uninominal, în condiţiile în care în restul democraţiilor mişcarea este înspre sisteme care cresc proporţionalitatea reprezentării în parlament. La ce am ajuns? La o campanie electorală în care candidaţii confundau atribuţiile scaunului din parlament cu atribuţiile primarilor. La un parlament în care avem deputaţi şi senatori aleşi cu 10-15 mii de voturi. La parlamentari care nu ştiu dacă trebuie să acorde atenţie conducerii partidului sau alegătorilor din colegiile în care au fost aleşi.

Acum ni se propune eliminarea Senatului şi reducerea numărului de parlamentari. De ce? Pentru cel mai stupid motiv care ne putea fi oferit: pentru că e mai ieftin. Nu a discutat nimeni ce înseamnă un parlament unicameral, cum modifică acest lucru procesul legislativ, ce înseamnă unicameral cuplat cu uninominal şi cu preşedinte ales prin vot popular.

De ce nu au discutat politicienii aceste schimbări în amănunt? Pentru că nu sunt interesaţi de a avea un public educat. Cu cât poporul este mai emoţional, cu atât mai bine, căci politicienii ştiu cum să mizeze pe emoţii.

Oare cum sună un aranjament de genul vot uninominal pur (FPTP) + parlament unicameral + normă de reprezentare mare + preşedinte ales de popor? Sună bine? Dar dacă luăm în calcul că preşedintele ales poate fi o persoană care ar putea propune o nouă schimbare: eliminarea limitei de două mandate prezidenţiale? Dar dacă luăm în calcul că în cinci ani acel parlament uninominal ar putea fi compus doar din PDL şi din PSD?

Este clar că anumite schimbări sunt necesare. Însă în lumea civilizată aceste schimbări nu se fac de pe azi pe mâine. Se fac după analize serioase, după dezbateri pe marginea acestor analize. Şi, mai ales, se fac luând în calcul viitorul cetăţii şi nu câştigul partidelor pe termen scurt. Vrem să schimbăm sistemul. Foarte bine. Analizaţi, discutaţi, votaţi şi stabiliţi ca orice formă este aleasă va fi implementată la cinci ani după ce s-a ajuns la un acord. Aşa poate că politicienii vor decide fără a pune pe primul loc propriul interes.

Cât despre referendumul recent. Da, 90% din românii care au votat au spus că vor mai puţini parlamentari şi 80% au spus că vor o singură cameră. Ceea ce nu valorează nici cât scuipatul unei cămile în deşert. Câţi români credeţi că ar fi votat afirmativ la un referendum pentru eliminarea taxelor? Câţi români credeţi că ar fi votat afirmativ la un referendum pentru expulzarea romilor? Câţi români credeţi că ar fi votat afirmativ la un referendum pentru mărirea salariului minim pe economie? Există anumite teme asupra cărora poporul nu se poate exprima, fie pentru că nu le înţelege pe deplin, fie pentru că majoritatea votanţilor se vor gândi numai la propria situaţie, la propriul interes şi nu la interesul comun.

Vreţi schimbare? Iată:

1. Parlament bicameral. Camera inferioară aleasă pe principiul reprezentativităţii. Camera superioară aleasă pe un principiu regional (judeţe sau regiuni de dezvoltare). Problemele Moldovei nu sunt aceleaşi cu problemele Bucureştiului, care diferă de cele ale Transilvaniei.

2. Sistem electoral mixt. Jumătate prin uninominal pur, jumătate prin vot pe liste. Avem astfel parlamentari care răspund în faţa alegătorilor în mod direct şi parlamentari care răspund partidelor şi asigură proporţionalitatea reprezentării.

3. Sistem parlamentar. Avem nevoie de un şef de stat, însă îl putem alege prin intermediul parlamentului, care oricum, cel puţin teoretic, reprezintă poporul. Cât despre atribuţiile lui, cât mai puţine cu putinţă.

Da, ştiu că seamănă cu sistemul unei anumite ţări, însă nu vi se pare că acea ţară o duce mult mai bine decât România, deşi a avut o istorie la fel de nefericită?

La ora 15:57 Băsescu a dat dovada perfectă a mojiciei.

Un politician nu se poate coborî mai jos de atât.

În toate ţările civilizate dezbaterile dintre candidaţii la funcţia de preşedinte sunt pregătite cu multă vreme înainte de a fi organizate. Planificarea porneşte de la numărul dezbaterilor, trece prin format, participanţi, teme de discuţie, moderatori şi public şi ajunge până la detalii care par mărunte, dar sunt importante în planul imaginii: haine, design, scenografie.

Şi cum facem noi o astfel de dezbatere? De pe o zi pe alta, neştiind cine participă şi cine modereză nici măcar cu 6 ore înainte de dezbatere, neavând nici o idee despre cum se va desfăşura dezbaterea.

Nu îmi place Băsescu, dar chiar dacă aş fi avut o părere mai bună despre el, modul în care a acceptat participarea la dezbatere tot mi s-ar fi părut neserios. Cum poţi caracteriza o acceptare de genul: “Vreţi dezbatere? OK, sunt de acord. Ne vedem mâine la ora 15 la Cluj, că eu sunt pe-acolo şi am o pauză între miting şi zborul spre următorul miting.”

Scopul unei dezbateri de acest tip este de a oferi posibililor alegători şansa de a afla mai multe despre candidaţi. Această funcţie este diminuată drastic de modul în care este organizată.

Nu ştiu de ce, dar toată povestea mă face să îl văd pe Băsescu în postura balaurului care îl provoacă pe Făt-Frumos la duel.