Chiar aşa e

    … sau cel puţin aşa cred eu

    Browsing Posts published in July, 2009

    SPSS

    1 comment

    IBM a cumpărat SPSS pentru 1,2 miliarde dolari. Nu am absolut nici o idee ce va însemna acest lucru pentru dezvoltarea SPSS-ului.

    Ţoapă isterică

    3 comments

    Aceasta este imaginea pe care mi-a lăsat-o discursul de ieri seară din parlament al Elenei Udrea.

    Nu pot să înţeleg, oricât de mult aş încerca, de ce Băsescu a susţinut-o şi a promovat-o pe femeia asta. Inteligentă nu pare a fi (deşi poate are instinct politic), frumoasă nu este (aşa cum o văd eu), nu cred că a susţinut financiar partidul mai mult decât alţii … e un mister total pentru mine cum de a ajuns persoana asta să aibă un rol atât de important în PD-L.

    De fiecare dată când o văd la televizor mă întreb: Ce mama dracului se întâmplă în ţara asta?

    Cum pierzi un vechi prieten

    1 comment

    Ne-am cunoscut în primul an de facultate şi apoi, în patru ani de zile, am ajuns buni prieteni. Am lucrat împreună cu Alfred Bulai vreo doi ani, cât încă eram studenţi. L-am adus la MediaPro când era nevoie de un om să mă înlocuiască pentru că eu plecam la un master. În cei şapte ani cât am fost plecat din ţară a fost unul dintre puţinii oameni din România cu care vorbeam de câteva ori pe an.

    După ce m-am întors ne-am văzut de câteva ori. Avea deja trei copii, nu-ştiu-câte firme, îşi construise o casă, conducea un BMW (un model cu 7, ceva nou, nu ştiu prea bine maşinile), mă suna de prin Caraibe sau de pe unde se ducea să se relaxeze. Avea toate marker-ele, devenite “clasice” în România, ale unui om de succes. M-am bucurat pentru el. L-am şi invidiat, un pic, pentru modul cum ştia să se descurce în afaceri.

    Ne-am întâlnit ultima oară prin februarie. Încerca să mă convingă să intru cu el şi cu Dan Andronic în nu-ştiu-ce afacere de consultanţă politică. Cum urma să plec la Köln pentru trei săptămâni i-am zis că mă mai gândesc şi că vorbim când mă întorc. Pe la sfârşitul lui martie l-am căutat să îi spun că nu mă atrage ideea de a părăsi mediul academic. N-am dat de el. L-am tot sunat de atunci şi nimic.

    Până ieri, când m-am enervat că nu dau de el şi am căutat adresa de mail pe google. Şi am aflat că firma sa (Bigger Group, unul dintre jucătorii importanţi de pe piaţa de advertising din România) dispăruse de pe piaţă. Dispăruse şi el. Împreună cu amanta şi cam 4 milioane de euro din conturile firmei. Lăsând în urmă o soţie, trei copii, 40 de angajaţi brusc şomeri şi datorii de câteva milioane către partenerii de afaceri.

    Şi uite aşa mi-am pierdut un vechi prieten şi mi s-a făcut scârbă de ce pot face unii pentru un ban în plus.

    Cum să sari din PC în Mac

    3 comments

    Paula avea un Dell vechi de trei ani care începuse să meargă din ce în ce mai greu şi a cărui baterie nu mai ţinea decât 10-15 minute, aşa că avea nevoie de un nouă unealtă. Şi nu a acceptat nimic altceva decât un MacBook Pro.

    Ce pot spune până acum:

    • preţurile pentru Mac-uri în România (şi în Europa) sunt nesimţite. Dacă din SUA îl puteam lua cu 2400 USD, aici a trebuit să scot 2400 EUR din buzunar. Asta este politica Apple din păcate. În plus, în SUA aş fi primit fie o reducere serioasă pentru activitate în domeniul academic, fie ar fi aruncat pe lângă şi un iPod sau alte accesorii.
    • l-am cumpărat de la iStyle. Oamenii de acolo au fost drăguţi, m-au întrebat dacă nu vreau să îmi instaleze ei soft-ul cumpărat (iWork şi Parallels Desktop) şi au oferit o reducere de 5% contra unei adeverinţe de angajat al Universităţii Bucureşti (n-am mai stat să alerg după ea).
    • computerul arată foarte bine şi este destul de uşor. Este primul laptop la care nu am simţit nevoia unui mouse. Are un trackpad imens (cam de 3 ori mai mare decât cele cu care am lucrat până acum). Foarte uşor de utilizat (1-4 degete, diferite mişcări etc.).
    • Venind dinspre PC am fost uşor încurcat de tastatură :) însă se învaţă repede.
    • Dat fiind că există anumite programe care nu au versiune de Mac, a trebuit să instalez şi Windows pe el. Aici aveam două opţiuni: fie BootCamp, inclus în sistemul de operare, fie un soft care să creeze o maşină virtuală.
    • Parallels Desktop este soft-ul pentru maşina virtuală. Relativ ieftin (sub 300 lei). Uşor de folosit dacă reuşeşti să îl instalezi. Prima încercare: exista un update oficial pe care a încerrcat să îl folosească în timpul instalării şi a eşuat. A doua încercare: instalat de pe disc, instalat Windows Vista fără probleme, însă Vista s-a blocat în timpul unui update. A treia încercare: instalat de pe disc, instalat Windows Vista fără probleme, după care Vista nu a vrut să folosească nici un update, dând tot felul de erori. A patra încercare a fost cea cu noroc: instalat PD de pe disc, instalat Windows XP fără probleme (are nevoie de XP cu SP2 pe acelaşi disc), update XP fără probleme, totul funcţionează cum trebuie.
    • Avantajul Parallels Desktop faţă de BootCamp este că poţi lucra în OS X iar dacă ai nevoie de ceva din Windows doar dai drumul maşinii virtuale şi poţi lucra în Windows fără să  restartezi computerul. Se poate lucra în mod Full Screen (ecranul arată exact ca în Windows) sau în mod Coherence (Windows rulează într-o fereastră pe desktop ca orice alt program de Mac). Se poate face copy-paste între Windows şi OS X fără probleme (adică: rulezi analize statistice în Windows, după care îţi copiezi rezultatele în Pages sau Numbers imediat). Maşina virtuală porneşte foarte repede, comparativ cu boot-area WinXP pe un PC.
    • Apple are suita de aplicaţii iWork pentru cei care nu vor să folosească Office. Nu foarte scump (cam 300 lei), oferă echivalent pentru Word (Pages), Excel (Numbers) şi PowerPoint (Keynote). Nu am lucrat cu iWork însă Paula e încântată de el. Spune că se lucrează cu tabele în Pages mult mai uşor decât în Word. Există şi OpenOffice pentru Mac, însă nu l-am încercat.
    • Transferul fişierelor de pe PC pe Mac se face foarte uşor. Se conectează cele două computere printr-un cablu Ethernet şi gata. Alternativ, se poate folosi un hard disk extern.
    • Pentru mail e puţin mai complicat. Deoarece Outlook şi mail nu vorbesc între ele, trebuie folosit Thunderbird pentru a muta mail-ul de pe PC pe Mac. Paşii sunt următorii: 1. Se instalează Thunderbird pe PC şi se importă mail-urile din Outlook. 2. Se instalează Thunderbird pe Mac. 3. Se copiază profilul Thunderbird de pe PC pe Mac. 4. Se verifică în Thunderbird pe Mac dacă mesajele au fost importate corect. 5. Se deschide mail şi se importă mesajele din Thunderbird. 6. Se dezinstalează Thunderbird.
    • Conectarea Mac-ului la reţeaua wireless de acasă a fost uşor de realizat (tot ce a trebuit să fac a fost să setez router-ul să accepte adresa MAC a Mac-ului).
    • Am reuşit fără probleme să fac Mac-ul să vadă folderele share-uite de PCuri în reţea. Nu am reuşit însă mutarea inversă, prin care PCurile să vadă foldere de pe Mac. Probabil greşesc o setare pe undeva.
    • Per ansamblu, noul laptop al Paulei este foarte bun. Merge bine şi arată bine plus că se laudă cu o baterie de 7 ore (probabil că va ţine 5 ore în condiţii normale de lucru). Dacă toate programele pe care le folosesc ar avea şi variante de Mac mi-aş lua şi eu unul :)

    Împreună cu colegii din proiect (Mircea Comşa. Andrei Gheorghiţă şi Ovidiu Voicu) am terminat primul newsletter, disponibil aici.

    Datele sunt de la sondajul post-europarlamentare realizat în iunie.

    Principalele teme:

    • Mobilizare şi participare la vot
    • Evaluarea candidaţilor principalelor partide
    • Interesul pentru alegeri
    • Cunoştinţe despre instituţiile UE şi încredere în acestea
    • Opinii despre Republica Moldova

    Deşi sunt co-autor al acestui newsletter, eu zic că merită citit.