IBM a cumpărat SPSS pentru 1,2 miliarde dolari. Nu am absolut nici o idee ce va însemna acest lucru pentru dezvoltarea SPSS-ului.
IBM a cumpărat SPSS pentru 1,2 miliarde dolari. Nu am absolut nici o idee ce va însemna acest lucru pentru dezvoltarea SPSS-ului.
Aceasta este imaginea pe care mi-a lăsat-o discursul de ieri seară din parlament al Elenei Udrea.
Nu pot să înţeleg, oricât de mult aş încerca, de ce Băsescu a susţinut-o şi a promovat-o pe femeia asta. Inteligentă nu pare a fi (deşi poate are instinct politic), frumoasă nu este (aşa cum o văd eu), nu cred că a susţinut financiar partidul mai mult decât alţii … e un mister total pentru mine cum de a ajuns persoana asta să aibă un rol atât de important în PD-L.
De fiecare dată când o văd la televizor mă întreb: Ce mama dracului se întâmplă în ţara asta?
Ne-am cunoscut în primul an de facultate şi apoi, în patru ani de zile, am ajuns buni prieteni. Am lucrat împreună cu Alfred Bulai vreo doi ani, cât încă eram studenţi. L-am adus la MediaPro când era nevoie de un om să mă înlocuiască pentru că eu plecam la un master. În cei şapte ani cât am fost plecat din ţară a fost unul dintre puţinii oameni din România cu care vorbeam de câteva ori pe an.
După ce m-am întors ne-am văzut de câteva ori. Avea deja trei copii, nu-ştiu-câte firme, îşi construise o casă, conducea un BMW (un model cu 7, ceva nou, nu ştiu prea bine maşinile), mă suna de prin Caraibe sau de pe unde se ducea să se relaxeze. Avea toate marker-ele, devenite “clasice” în România, ale unui om de succes. M-am bucurat pentru el. L-am şi invidiat, un pic, pentru modul cum ştia să se descurce în afaceri.
Ne-am întâlnit ultima oară prin februarie. Încerca să mă convingă să intru cu el şi cu Dan Andronic în nu-ştiu-ce afacere de consultanţă politică. Cum urma să plec la Köln pentru trei săptămâni i-am zis că mă mai gândesc şi că vorbim când mă întorc. Pe la sfârşitul lui martie l-am căutat să îi spun că nu mă atrage ideea de a părăsi mediul academic. N-am dat de el. L-am tot sunat de atunci şi nimic.
Până ieri, când m-am enervat că nu dau de el şi am căutat adresa de mail pe google. Şi am aflat că firma sa (Bigger Group, unul dintre jucătorii importanţi de pe piaţa de advertising din România) dispăruse de pe piaţă. Dispăruse şi el. Împreună cu amanta şi cam 4 milioane de euro din conturile firmei. Lăsând în urmă o soţie, trei copii, 40 de angajaţi brusc şomeri şi datorii de câteva milioane către partenerii de afaceri.
Şi uite aşa mi-am pierdut un vechi prieten şi mi s-a făcut scârbă de ce pot face unii pentru un ban în plus.
Paula avea un Dell vechi de trei ani care începuse să meargă din ce în ce mai greu şi a cărui baterie nu mai ţinea decât 10-15 minute, aşa că avea nevoie de un nouă unealtă. Şi nu a acceptat nimic altceva decât un MacBook Pro.
Ce pot spune până acum:
Împreună cu colegii din proiect (Mircea Comşa. Andrei Gheorghiţă şi Ovidiu Voicu) am terminat primul newsletter, disponibil aici.
Datele sunt de la sondajul post-europarlamentare realizat în iunie.
Principalele teme:
Deşi sunt co-autor al acestui newsletter, eu zic că merită citit.