Chiar aşa e

Mi-am propus să fiu rezonabil şi să las noua putere să se instaleze şi să funcţioneze măcar o lună înainte de a arunca cu ochiul critic dopă ea. Am eşuat. Treptat au apărut din ce în ce mai multe motive ca să îmi ies din pepeni.

Ao fost date peste cap ministerele din nou (vezi posturile lui Bogdan pe acest subiect).

Cutumele instituţiilor democratice au fost încălcate fără ruşine (vezi tot Bogdan pentru detalii). Se pare că în momentul de faţă România trebuie să codifice absolut toate aceste obiceiuri care sunt de bun-simţ într-o democraţie normală. Altfel, Băsescu şi compania le vor încălca pe toate.

Au fost create ministere noi, inutile, pentru lacheii lui Băsescu. Ştiţi la cine mă refer. Dat fiind că turismul este acum chiar în Palatul Victoria mă întreb dacă nu cumva trebuia să i se spună ministerul supravegherii lui Boc de către Băse prin coana Leana.

Berceanu vine şi în cinci minute dă afară 24 de directori, motivând decizia prin salariile mari ale acestora. Nu am mai auzit până acum o asemenea gogomănie. Dacă salariile erau problema, trebuia să reducă salariile nu să îi dea afară pe oameni. Nu de alta, dar nu cred că directorii aceia şi-au stabilit singuri salariile. Presupun că în curând vom vedea 24 de procese împotriva ministerului transporturilor.

Cel mai tare însă m-a enervat populismul scârbos, de doi bani al lui Boc, care a denunţat salariile mari ale unora sau altora şi a redus salariul unui director de agenţie la 4800 lei. Oricum este o măsură care nu va rezista mai mult de şase luni, pentru că nepoţii, ginerii şi verii trebuie să trăiască şi ei decent. Dar se aşteaptă cineva ca o persoană competentă şi bine pregătită să muncească pe doar 4800 lei pe lună? Nici unul dintre cei pe care îi cunosc nu şi-ar bate capul (pentru că e o bătaie de cap să fii directorul unei agenţii guvernamentale) pentru mărunţişul ăsta. (Şi mai apare şi Bogdan Chiriac care susţine că o fi salariul mic, dar măcar există siguranţa locului de muncă.)

Pe scurt, enervare cumplită, eşec complet în a avea măcar un dram de încredere în noul guvern.

Săptămâna asta am stat aproape tot timpul cu televizorul pe posturile de ştiri. Şi am văzut la fel de mult amatorism şi nesimţire în rândul jurnaliştilor şi al analiştilor (de tot felul) ca şi în rândul oricărui alt grup profesional.

Dau doar câteva exemple, majoritatea de la Realitatea / Cotidianul:

• Traian Ungureanu – că este un jurnalist extrem de partizan nu mai este o noutate pentru nimeni. Din când în când însă partizanatul îi tulbură profund raţionamentul şi atacă aiurea în tot e mişcă. Vezi articolul din Cotidianul, care indică fie tendenţiozitate fie probleme psihice caracteristice celor care văd conspiraţii peste tot în jurul lor.
• Radu Soviani – băieţaşul ăsta a îbceput să apară din ce în ce mai des. Vorbeşte tot timpul de parcă mai are doar trei secunde pe cartelă şi trebuie să termine de dictat lista de cumpărături (întotdeauna m-au enervat cei care vorbesc mult şi repede fără să spună mare lucru). În afară de economie nu pare să ştie mare lucru, deci interpretează totul în termeni economici. Citează frecvent manualele din care a învăţat la facultate. Repetă de trei-patru ori acelaşi lucru într-o singură intervenţie. Agasant la culme.
• Andreea Creţulescu – cred din ce în ce mai mult că nu prea există multe în căpşorul ei. Este des depăşită de subiectele discutate în emisiunea pe care o moderează. Are un număr redus de idei, însă ţine foarte mult la ele şi daă este contrazisă devine extrem de agresivă. Îşi foloseşte foarte des faţa pentru a exprima ceea ce crede despre invitaţi şi ce spun aceştia.
• Răzvan Dumitrescu – de obicei are o performanţă acceptabilă însă … Nu ştiu de ce insistă să înceapă emisiunea cu texte stupide. Destul de des i se întâmplă să tabloidizeze subiectele. Chiar era necesar să discute astăzi semnificaţia politică a transformării ciorapilor Elenei Udrea pe drumul dintre PDL şi Cotroceni?
• Realitatea TV – în ultima vreme au invitat mult prea des personaje de o calitate îndoielnică. Adrian Păunescu, madam Buruiană, Prigoană aproape că deveniseră la un moment dat invitaţi permanenţi.
• Grupul de la Sinteza Zilei de la Antena 3 – Gâdea, Cristoiu, Stan, Badea câteodată şi cine mai apare pe acolo. Mă uit şi mă minunez.

Din fericire, există şi oameni pe care îi urmăresc / citesc cu plăcere:

• Melania Medeleanu – o prezenţă mereu plăcută şi profesională.
• Liana Otilia Alexandru – la fel de plăcută precum Medeleanu. Extrem de amuzantă când chicoteşte în direct ca reacţie la spusele invitaţilor.
• Cristian Tudor Popescu – încrâncenare şi entuziasm (în funcţie de subiect).
• Emil Hurezeanu – inteligenţă şi bun simţ.

Oare ce l-a apucat pe Boc să recunoască faptul că PDL a fost perceput drept partidul preşedintelui şi că a beneficiat de pe urma acestui lucru?

Oare de ce a ieşit Tăriceanu fredonând înetişor “supăraaaat, supăraaat”?

Oare ce o fi fost în capul Elenei Udrea când s-a îmbrăcat azi dimineaţă cu “hainele” alea? Înţeleg că probabil sunt “de firmă” însă ar trebui să înveţe de la colegele ei Anastase şi Turcanu cam cum ar trebui să se aranjeze când merge la întâlniri cu Băsescu.

Încă o dovadă a dispreţului instituţiilor statului faţă de cetăţenii săi. Biroul electoral central afişează pe pagina de web rezultatele alegerilor. Normal, cum ar trebui să se întâmple în orice ţară civilizată. Cum o fac însă este cu totul altă problemă. Rezultatele sunt afişate în fişiere pdf. Înţeleg că băieţii şi fetiţele de acolo au învăţat cum să salveze pdf-uri şi cu asta se laudă şi ei, însă pentru a putea folosi aceste date eu trebuie să stau să le introduc într-o bază de date fie manual fie folosind un ocr. Şi până la urmă tot acolo ajung: timp pierdut pentru că idioţii nu ştiu să pună datele online într-un format util. Băieţi, dacă vi se întâmplă să vă rupeţi un picior, o mână, ceva zilele astea, e din cauza blestemelor mele. Ca să ştiţi.