Chiar aşa e

Elena Munteanu a aflat, probabil de la răspândacii care mi-au lăsat comentarii, că o critic pentru că nu oferă votanţilor informaţii despre ea. A intrat şi ea pe blog şi mi-a lăsat un link către site-ul său de campanie. Un lucru care merită lăudat.

Revin însă la argumentele prezentate de cei care au lăsat comentarii pe blog ca justificare a deciziei de a vota pentru Elena Munteanu. Cel mai des repetat este acela că Elena Munteanu conduce o firmă privată, ceea ce ar califica-o pentru funcţia de deputat.

Curios fiind, am căutat detalii despre firma Elenei Munteanu (SC CPB Special Protection SRL) pe pagina Registrului Comerţului. Informaţiile obţinute sunt următoarele:

• Firma nu şi-a depus situaţia financiară pe anul 2007. Dat fiind că pentru alte firme datele pe 2007 sunt disponibile, concluzia este că datele lipsesc pentru că firma nu le-a prezentat. Ceea ce cred că este o încălcare a legii.
• Număr de angajaţi: 5 în 2004, 20 în 2005, 16 în 2006.
• Profit / pierderi: profit de 58.249.000 lei vechi în 2004, pierderi de 106.570 lei în 2005, pierderi de 142.845 lei în 2006.

Cred că cifrele vorbesc de la sine

Dacă tot m-au enervat doi răspândaci PDL care lasă comentarii aici sub nume diferite (Nina şi Dumitru) dar de la acelaşi IP, am mai căutat un pic informaţii despre doamna Elena Munteanu, cea care vrea să o votez. Şi, pe alegeri.tv, am găsit următoarele:

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

STUDII

1973 – 1977    ASE – Facultatea Economia Industriei, Construcţii şi Transporturi – Economist
2004    Facultatea de Drept Spiru Haret – Jurist
2007    Consultant fiscal

• Master în Management Financiar Contabil în Instituţiile Publice
• Curs de Strategie de Eficientizare a Managementului Public
• Participant la Conferinţe Naţionale şi Internaţionale pe Probleme de Economie şi Management Public

EXPERIENTA PROFESIONALA

Sunt economist. Am lucrat in administratia publica locala la SC COTROCENI SA 18 ani, contribuind la dezvoltarea sectorului si rezolvarea operativa a problemelor locatarilor. Dupa revolutie am lucrat in mediul privat, desfasurind munca de coordonare si control. Prin dezvoltarea firmei am reusit sa maresc numarul locurilor de munca, astfel ca prin specifiicul activitatii participam la cresterea implicita a sigurantei cetatenilor.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

După cum vedeţi, CV-ul Elenei Munteanu poate fi numit orice, numai CV nu.

O fi făcut dreptul la Haret într-un singur an? Sau în 2004 a absolvit? Master-ul unde l-a făcut şi când? Iarăşi o necunoscută. Dacă ne ducem la Haret şi verificăm prezenţa dânsei la cursuri vom afla că a fost o studentă conştiincioasă? Sau că şi-a luat diploma ca dentiştii italieni?

Să trecem la experienţa profesională. A lucrat 18 ani la Cotroceni SA. Ştim cu toţii cum stă treaba cu casele din Cotroceni şi mai ales cu retrocedarea lor Pe de altă parte, m-a convins că ştie bine potenţialul imobiliar al colegiului în care candidează.

Şi acum partea amuzantă: după revoluţie “a desfăşurat muncă de coordonare şi control în mediul privat.” Serios? De ce nu spune unde şi cum? De ce atâtea secrete? Putem, eventual, să presupunem că are o firmă de bodyguards. Aşa reisese din ultima propoziţie a faimosului CV (prin specificul activităţii participăm la creşterea implicită a siguranţei cetăţenilor). S-ar putea să greşim însă, pentru că siguranţa cetăţenilor e crescută doar implicit de firma Elenei Munteanu. Poate că are o firmă de interceptat convorbirile telefonice ale teroriştilor din sectorul 5. Asta ar corespunde mai mult creşterii implicite. Habar nu avem însă.

Sunt răutăcios cu Elena Munteanu? Da, dar o merită. Dacă vine cu prostii d-astea pe post de CV şi îşi trimite şi minionii să o susţină pe bloguri merită să fie luată în râs.

Mda… nu asunt prea multe de spus despre Lavinia Şandru.

1. Un fragment dintr-o şedinţă de întrebări şi răspunsuri ce a urmat emisiunii lui Turcescu din 12 iulie 2007: “Reporter: Când vî faceţi blog? Lavinia Şandru: O să îmi fac. Cât de curând. Când o să am câteva zile la dispoziţie şi o să stau în Bucureşti mai multe zile la rând, îmi propun să îmi fac un blog.” (textul complet aici). A făcut aceeaşi promisiune şi când şi-a depus candidatura. Suntem la două săptămâni înainte de alegeri şi Lavinia Şandru tot nu are blog. Dacă nici măcar această promisiune minoră nu este respectată, de ce să o mai voteze cineva?
2. Altă boacănă a doameni Lavinia Şandru: în timpul campaniei pentru locale din acest an se lupta din greu cu Sorin Oprescu. Şi pentru că orice lovitură este permisă într-o luptă politică (cel puţin aşa crede Lavinia Şandru) iată ce a făcut:a publicat pe internet 85 de pagini cu datele personale ale persoanelor care semnaseră pentru candidatura lui Oprescu. Dând dovadă, astfel, de cinism şi nesimţire cât cuprinde. Ca să nu mai spun că publicarea unor liste cu date personale este ilegală. Aveţi nevoie de numele, adresa, data de naştere, seria de buletin şi semnătura unor persoane de pe Mărgeanului sau de pe Splaiul Independenţei? Lavinia Şandru face mai uşor furtul de identitate pentru voi. Trebuie doar să vizitaţi acea pagină de web şi Lavinia vi le oferă pe toate. Probabil că printre cei ale căror date personale au fost puse la dispoziţia tuturor se află şi oameni din CD22. După ce i-a trădat, acum Lavinia Şandru vrea să îi reprezinte. Aferim, Lavinia, Aferim.
3. L-a părăsit pe săracul Guşă. Fără remuşcări. După ce săriseră împreună cu paraşuta ca să demonstreze nu mai ştiu ce.

Mda… nu merită să spui prea multe despre Lavinia Şandru.

Aseară am fost să o iau pe Paula de la aeroport (s-a întors de la Mannheim, un orăşel despre care îmi spune că miroase a ciocolată).

Ajungând cu jumătate de oră mai devreme, m-am plimbat puţin prin terminalul sosiri. La cafeneaua din terminal am văzut maimuţele din aeroport. Primul rând de mese de la cafenea era ocupat cam de 15-20 de astfel de maimuţe. Stăteau pe scaune sau în picioare, comunicau gălăgios una cu cealaltă, fumau, beau cafele şi, destul de des, râdeau tare. Atunci când nu râdeau se hlizeau una la cealaltă şi se înjurau în glumă.

Privind cu atenţie aceste maimuţe m-am lămurit ce se întâmpla de fapt. Nu erau maimuţe ci cred că erau şoferi de taxi, pentru că atunci când oamenii ieşeau din aeroport erau acostaţi de aceşti şoferi, care le şopteau duios vreţi un taxi ieftin?

Nu înţeleg de ce administraţia aeroportului le permite ăstora să enerveze oamenii prin aeroport. Din câte am înţeles aeroportul are contract cu Fly taxi, aşa că ciudaţii ăştia nu ar mai trebui să poată lucra. Parcarea este plină de astfel de taxiuri “ilegale”.

Ce am mai observat în cele 20 de minute cât am stat pe-acolo:

1. Pe monitoare se repeta o reclamă pentru România, care punea accentul pe natura ţării noastre, şi al cărei slogan era Don’t waste time elsewhere. Mda, veniţi să vă pierdeţi timpul (şi banii) în România.
2. Unul din maimuţoii de mai sus avea un “mullet”. Pentru cei care nu ştiu, un mullet este o tunsoare cu părul scurt în părţi, însă lăsat lung la spate. Tunsoare cu atât mai stupidă cu cât individul mai avea doar câteva fire de păr în cap.
3. Dacă vrei să cumperi ceva de la cafenelele din aeroport te-ai ars. Sunt cele mai nesimţite preţuri pe care le-am văzut. Probabil sunt stabilite pe principiul dă-i încolo pe ăştia, dacă au bani să meargă cu avionul hai să îi mai jecmănim şi noi puţin, că au de unde da.
4. La un moment dat, un angajat al firmei care face curăţenie în aeroport a ieşit din aeroport călare pe o maşină de curăţat podeaua, s-a oprit în mijlocul drumului lângă o gură de canal şi a început să verse lichidul murdar din maşinărie. Lichid care s-a dus 10% în canal şi 90% pe drum.

Dacă tot au vrut să facă vot uninominal, iată ce cred că ar trebui să se întâmple:

1. De vreme ce candidaţii doresc votul meu, fiecare dintre ei ar trebui să îmi pună la dispoziţie un CV complet din care să îmi dau seama dacă un candidat merită votat sau nu. Decât să îmi lase în cutia poştală tot felul de prostioare (fiţuici, scrisorele, calendare, etc.) mai bine îmi lasă CV-ul său. Ar fi o dovadă de bun simţ. Eu nu mă pot duce la un interviu cu un posibil angajator şi să îi spun: nu contează ce am făcut eu până acum, lasă-mă să îţi spun ce voi face pentru tine şi uite, ca dovadă a abilităţilor mele iată un calendar cu poza mea.
2. Toţi candidaţii ar trebui să participe la două-trei dezbateri publice după sistemul american. Vin toţi candidaţii şi răaspund unei serii de întrebări puse de votanţi (lucrurile sunt mai complicate aici, însă ideea de bază aceasta este).
3. Candidaţii ar trebui să bată la pas colegiul unde candidează şi să discute cu votanţii. Ei ar trebui, de asemenea, să aibă un sediu de campanie la care să fie prezenţi câteva ore pe săptămână astfel încât votenţii să îi poată contacta dacă vor.
4. Candidaţii ar trebui să îmi pună la dispoziţie un document în care să îmi descrie intenţiile lor pentru următorii patru ani: ce doresc să facă dacă vor deveni parlamentari, care vor fi principalele proiecte pe care vor încerca să le finalizeze. Prostiile pe care le promit acum unii dintre ei (voi face parcuri, voi face spitale, voi face curăţenie în colegiu, etc.) nu au absolut nimic în comun cu atribuţiile unui parlamentar. Candidaţii trebuie să ştie că nu candidează pentru funcţia de primar ci pentru cea de parlamentar.

Deocamdată atât, pentru că până şi aceste patru puncte simple se dovedesc a fi mult prea mult pentru candidaţii pe care îi avem. Din informaţiile pe care le-am obţinut până acum, în CD22 nici unul dintre candidaţi nu îndeplineşte aceste condiţii minimale.

Pe primul loc se află în acest moment candidata liberalilor, Alina Gorghiu, singura care şi-a pus CV-ul online (deşi nu este un CV complet), singura pe care o văd având o prezenţă consistentă în colegiu şi singura care încă nu a început să promită tot felul de prostii. Ceilalţi candidaţi din CD22 nu au reuşit nici măcar atâta.