Dacă tot suntem în plină sărbătoare a fotbalului, chiar şi pentru noi, românii care ne întoarcem acasă “cu capul sus” deşi …, încă o însemnare pe temă. De data aceasta despre “minunata” noastră galerie, aşa cum este ea descrisă de mai toţi comentatorii sportivi.
Nu înţeleg ce este atât de minunat. Au putut oamenii să călătprească în UE liber, s-au dus şi la meciuri. Mulţi dintre ei au venit probabil de prin ţările UE pe unde muncesc şi, în unele cazuri (nu ştiu câte, sper că puţine), mai şi fură un pic. Ne minunăm că s-au dus nişte români la câteva meciuri de fotbal. În schimb, suntem revoltaţi când străinii ne arată aşa cum suntem: cu burţi, cu lanţuri la gât, şi cu portofelele agătate de o curea sub burtă (poate de-aia avem burţi, ca să ne protejăm puţinii bani pe care îi avem). V-aţi uitat în tribune? Păi nu se poate să nu îi fi văzut pe cei pe care i-au văzut şi străinii. Atunci de ce ne enervăm?
Aţi auzit cumva cea mai puternică strigare a galeriei române? Nu se poate să o fi pierdut – este inconfundabilă, este urletul de luptă al microbistului frustat, este nesimţitul “Pă ei, pă ei, pă ei pă mama lor”. Aşa au ştiut românii să îşi sprijine echipa în Austria, Elveţia, sau unde or fi jucat “ai noştri”. Luându-se de mamele jucătorilor francezi, italieni şi olandezi. O galerie de Mailaţi ceva mai controlaţi. N-am auzit un comentator să încerce măcar să sugereze că acesta este un comportament de bădărani. Probabil că a devenit complet acceptabil în lumea fotbalului. Halal fotbalişti şi suporteri români.
