Chiar aşa e

Bătrânul Adama către tânărul Adama, referindu-se la soarta a doi subalterni:

După care bătrânul Adama a început să scrie.

(scenă din Battlestar Galactica – Razor)

Cu scuzele de rigoare domnului preşedinte Băsescu, propun înlocuirea Preşedenţiei cu monarhia (Băsescu, dacă vrea să conducă ţara, se poate face prim ministru). Însă nu reinstalarea monarhiei, căci acest tren a fost pierdut prin 1990 – 1992. Propun o monarhie pe stil nou. Şi cine altcineva ar putea fi noul rege al României decât Gigi Becali, care nu pierde nici o ocazie de a reaminti românilor că are o relaţie destul de apropiată cu dumnezeu. Avantajul al fi că Becali are deja palat, nu mai trebuie să construim încă unul pe banii noştri. Un al doilea avantaj: putem economisi încă nişte bani dacă îl lăsăm pe Becali să ocupe şi funcţia de bufon al casei regale (că tot îi place lui să facă mai multe lucruri deodată). Există însă şi un dezavantaj destul de important: va trebui să redenumim funcţia de prim ministru în funcţia de “As al României”, iar guvernului să îi spunem “Quinta regală a României.” Astfel, atunci când Becali va dori să se implice în politica internă, i se va putea demonstra pe înţelesul lui că asul bate regele iar quinta regală e cea mai puternică formaţie.

Referendumul a suferit de două probleme importante. Prima: nu îşi avea rostul, din moment ce guvernul îşi asumase deja răspunderea pentru un nou sistem electoral. A doua: a pus în faţa poporului o întrebare idioată. În momentul în care există trei posibile variante de răspuns (a. vot pe liste, b. vot mixt, c. vot uninominal), a întreba poporul ce preferă dintre votul pe liste şi votul uninominal este dovadă de nesimţire.

Băsescu trece peste aceste probleme şi aplică o logică ciudată pentru a ajunge la următoarea concluzie: dacă trei sferturi din români nu au votat la referendum înseamnă că nu sunt interesaţi de acest subiect, ceea ce înseamnă că decizia trebuie luată în funcţie de ce au decis cei care au participat la referendum. Prin urmare, preşedintele se simte obligat să continue cu ideea votului uninominal.

Serios, domnule preşedinte? Poate că dacă întrebarea referendumului ar fi fost o întrebare serioasă şi nu una jucăuşă (cam ca dumneavoastră) poate că românii ar fi venit să aleagă ceea ce îşi doresc. Cum să aleagă însă în momentul în care nu le-aţi oferit toate variantele posibile? Acesta a fost principalul motiv pentru care nu am votat la referendum. Am votat pentru europarlamentare, am urcat la etajul doi, unde se afla secţia de votare pentru referendum, am intrat în secţia de votare şi nu am votat. Presupun că mai sunt şi alţii care au refuzat să voteze la referendum din cauza acestei întrebări trunchiate.

Vreţi să cred că într-adevăr vă interesează ceea ce gândesc românii şi că doriţi să le respectaţi opiniile? Iată ce trebuie să faceţi pentru a mă convinge. Angajaţi o companie de sondare a opiniei publice care să vă facă un sondaj serios pe această temă, aşteptaţi rezultatele, şi apoi ieşiţi în faţa poporului şi spuneţi: Dragi români, răspunsurile voastre arată că vă doriţi X sau Z sau Y. Atunci poate că veţi avea mai mult succes în a mă convinge că vreţi ceea ce vrea poporul.

Până atunci, o ultimă întrebare: pe când un referendum în care poporul să aleagă între a) Preşedintele României ar trebui numit de Camera Deputaţilor sau b) Preşedintele României ar trebui să fie numit de Senat?

Cotidianul publică astăzi un articol frumos pe care îl puteţi citi aici. Cei de la Cotidianul au descoperit că un articol publicat ieri, nefavorabil ministrului justiţiei, a generat 22 de comentarii pe care le-au caracterizat ca fiind “linguşitoare la adresa ministrului Tudor Chiuariu.” Că există astfel de comentarii nu ar fi nici o problemă; fiecare are dreptul la o opinie. Problema celor 22 de comentarii este că au fost postate de pe adrese IP ce corespund Ministerului Justiţiei (85.120.166.0 – 85.120.166.255). Ce înseamnă acest lucru?

Văd două explicaţii posibile:

1. Fie câteva persoane din MJ (între 1 şi 22) au hotărât că nedreptatea făcută de Cotidianul lui Chiuariu este atât de mare încât cineva trebuie să ia atitudine, drept pentru care au început să tasteze cu furie, fie
2. Chiuariu sau cineva din conducerea MJ a comandat aceste comentarii, pentru a arăta cât de mult este el apreciat de specialiştii în domeniu.

Care dintre cele două explicaţii are şanse mai mari de a fi adevărată? Greu de spus, deşi:

1. Presupun că birocraţii din MJ, asemenea majorităţii birocraţilor, nu acţionează decât dacă este absolut necesar sau dacă ştiu că vor avea ceva de câştigat de pe urma acţiunii lor. Nu prea văd ce ar avea de câştigat de vreme ce comentariile de pe forumul Cotidianului sunt anonime, astfel încât chiar dacă Chiuariu le-ar citi tot nu ar şti cine le-a scris. Este posibil ca autorii comentariilor să iasă de sub anonimat în cadrul MJ, dar aceasta înseamnă că cei de la conducere ştiau de aceste comentarii, ceea ce este deja problematic. Dacă au scris aceste comentarii pentru că era necesar, înseamnă că ne apropiem prea mult de a doua explicaţie.
2. Purtătorul de cuvânt al MJ (Alexandru Muraru) a respins ideea că ministrul ar fi ordonat subalternilor să ia cu asalt forumul Cotidianului. În mod sigur acest lucru este adevărat. Însă nu exclude posibilitatea ca ministrul să fi sugerat acest lucru subalternilor. Mai mult, Muraru aruncă şi explicaţii puerile în ochii mass media, argumentând că toate instanţele din ţară sunt conectate la serverul MJ, ceea ce înseamnă că orice judecător din ţară ar fi putut scrie aceste comentarii. Din câte ştiu eu despre internet şi adrese IP, acest lucru este puţin probabil: nu contează că ai acces la un server sau nu, forumul va înregistra adresa IP a calculatorului de pe care a fost scris comentariul şi nu cred că toate instanţele din ţară au acces la internet prin 85.120.166.
3. Dacă ţinem seama şi de faptul că tot pe un calculator din MJ a fost redactată o scrisoare de suport pentru Chiuariu care a fost semnată de absolvenţi ai Universităţii Petre Andrei din Iaşi (vezi aici cum această scrisoare a fost dacă nu redactată cel puţin verificată de Muraru), atunci, pe baza acestui precedent, putem spune că a doua explicaţie câştigă teren în faţa celeilalte.

Toate acestea îmi aduc aminte de un scandal destul de recent din SUA, referitor la relaţia Casei Albe cu presa. S-a descoperit atunci că unii dintre ziariştii acreditaţi la Casa Albă erau de fapt falşi ziarişti, plantaţi acolo de Casa Albă pentru a da o mână de ajutor lui Bush în momente mai delicate (de care Bush nu a dus lipsă). Se pare că în goana după tot felul de modele de comportament în viaţa publică nu ştiu cum se face că adoptăm numai modele dubioase.

Mă uit la emisiunea lui Turcescu de pe Realitatea TV. Invitatul acestei seri: Adrian Năstase. Referindu-se la perioada 2000 – 2004, Năstase a descris-o în următorul fel: Perioada în care eu am condus PSD-ul şi domnul Iliescu a condus ţara. 

Sunt curios: ce credeţi despre această descriere? Vi se pare o descriere corectă a sistemului politic din România? Da? Nu? Din punct de vedere teoretic? Practic?